DACĂ SUNT PORUNCI - ATUNCI PORUNCI SĂ FIE!

Motto: " Conştiinţa adormită naşte monştri " 

Una dintre poruncile de căpătâi ale Sfintelor Scripturi este: "Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert, că nu va lăsa Domnul nepedepsit pe cel ce ia în deşert numele Lui!" (Ieşirea 20,7).

Sensul acestei porunci divine ne arată că nu pluriculturalismul european contemporan este, de fapt, problema cu care se confruntă cetăţenii Uniunii Europene, ci propria lor moralitate - indiferent de tradiţia culturală şi religioasă de la care aceştia se revendică. Exemplul convingător în acest sens îl reprezintă Ierusalimul - Cetatea Sfântă a celor trei mari religii monoteiste universale: iudaismul, creştinismul şi islamul. Adepţii acestora pot convieţui în pace ( fie ea şi nestatornică) de secole întregi. Nu degeaba tocmai aici a venit pe pământ Fiul lui Dumnezeu pentru a aduce pacea, liniştea şi mântuirea tuturor oamenilor. Doar nepriceperea şi patimile lor au fărâmiţat de-a lungul timpului unitatea şi solidaritatea la care Mântuitorul Iisus Hristos i-a chemat, rezultând puzderie de învăţături religioase contrare şi total diferite de adevărul Sfintelor Scripturi.

Credinţa ne învaţă un lucru foarte simplu: "a crede în Dumnezeu" înseamnă " a-l iubi pe aproapele" . Numai că, în acest punct, oamenii s-au poticnit permanent în " strădania " lor de a împlini voia lui Dumnezeu. Prin urmare n-a fost deloc greu ca aşa - zisa  "conştiinţă religioasă" să se pervertească până la ateismul infantilizant care declară public pe " Dumnezeul religiilor" un simplu subiect de blasfemiere şi hulire până la caricaturizare - indiferent că se referă la creştinism, islam sau iudaism.  Aşa se explică de ce s-a ajuns la caricaturizarea ridicolă a fondatorului religiei musulmane, Mahomed, în dispreţ total faţă de ataşamentul extraordinar al atâtor milioane de oameni care îl cinstesc. Atunci când loveşti public în persoana lui Hristos, a lui Mahomed sau a lui Moise, loveşti de fapt în intimitatea cea mai profundă a sufletelor credincioşilor lor, care îşi dedică viaţa tocmai valorilor întruchipate de ei. Conştiinţa străveche a poporului spune că mai devreme sau mai târziu, ofensarea sub orice formă a majestăţii divine îşi va avea consecinţele ei : " Fiindcă plata păcatului este moartea" ( Romani 6,23). Lucrarea diavolului în lume urmăreşte tocmai înstrăinarea oamenilor de harul lui Dumnezeu - a cărui formă elementară de prezenţă în suflet o reprezintă bunul-simţ, căci " înfricoşător lucru este a cădea în mâinile Dumnezeului celui viu (Evrei, 10, 31)”. Nu degeaba Mântuitorul Hristos ne-a avertizat : " Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda veşnică" ( Marcu 3, 29), şi iarăşi : " celui care va zice împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta lui, nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie " ( Matei 12,32).

Aşadar nu se cuvine nici să-L batjocoreşti pe Dumnezeu, nici să jigneşti credinţa omului în El. Este o formă elementară de respect social şi de educaţie civică şi religioasă: " Vedeţi să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia mici, că zic vouă că îngerii lor, în ceruri, pururea văd faţa Tatălui Meu, Care este în ceruri" (Matei 18, 10).

Valorile religioase şi morale fundamentale pentru o societate tradiţională trebuie respectate, nu batjocorite. Altfel, se împlineşte proverbul " Orice naş îşi are naşul", pentru că " Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face! ". E regretabil că lipsa de conştiinţă morală şi de respect a unora faţă de alţii a împins răul atât de departe. Ucenicilor Săi, Mântuitorul le-a poruncit: " Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul.Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii." ( Ioan 13, 34-35)."Iar  roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa". ( Galateni 5, 22)."Omul bun, din vistieria cea bună a inimii sale, scoate cele bune, pe când omul rău, din vistieria cea rea a inimii lui, scoate cele rele. Căci din prisosul inimii grăieşte gura lui"( Luca 6, 45).

Rămâne spre înţelepţirea celor netemători de Dumnezeu vorba din popor: " Dacă sunt porunci - atunci porunci să fie!"

Parintele Calistrat - o parere despre evenimentele din Franta