Motto:
„Pe om îl face bogat şi puternic doar nobleţea sufletească,
- nu
averea, nici starea socială” (Petre Ţuţea)
De mai bine de două mii de ani Sfânta Biserică, prin glasul Sfintelor
Scripturi, îşi îndeamnă părinteşte fiii: ”Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde
molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură.”
(Matei 6, 19). În plină perioadă de postire se cuvine, cu mintea curăţită de
gânduri trufaşe ca şi de cugetări meschine, dar şi cu inima golită
de poftele nimicitoare de suflet, să medităm la adevărata bogăţie veşnică şi
nepieritoare. Spune Evanghelia: „Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia,
nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură.” (Matei 6, 20);
şi iarăşi: „cine nu adună cu Mine risipeşte.” (Matei 12, 30) Se pune
întrebarea: oare Dumnezeu stă împotriva dorinţei fireşti din inima
oricărui om de a duce pe acest pământ o viaţă decentă? Oare Dumnezeu nu doreşte
ca omul să ducă o viaţă sănătoasă, educată, ordonată şi la un standard ridicat?
Scrie undeva în Sfintele Scripturi că Dumnezeu interzice omului să îşi ia
maşină? Să îşi zidească o casă frumoasă? Să strângă bani sau să îşi procure
lucruri frumoase? Ar fi, evident, o afirmaţie absurdă să spui că Dumnezeu stă
în calea progresului sau a bunăstării cuiva. Cine i-a dat Regelui David puterea?
Cine i-a dat Regelui Solomon înţelepciunea, frumuseţea şi bogăţia? Cine a binecuvântat
casa Patriarhului Avraam cu turme şi cu bogăţii nenumărate? Cine a
binecuvântat casa şi averea lui Iov cu bunuri de tot felul, încât până şi slugile
erau încinse cu brâie de aur? Nu Dumnezeu a făcut toate acestea? Oare nu a Lui
sunt slava, bogăţia şi puterea - pe care le revarsă peste aleşii Săi? Iată că
bogăţia, munca şi bunăstarea - dar mai ales credinţa şi munca cu Dumnezeu
nu sunt tot una cu căpătuiala, hoţia, furturile, nedreptăţile, sclavia sau
oprirea plăţii slujitorilor... - acestea toate sunt urâciune înaintea Lui
Dumnezeu, sunt păcate condamnate de Duhul Sfânt: „Inimă curată zideşte întru
mine Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele” (Psalmi
50, 11) „de cele rele fereşte pe robul Tău!” (Psalmi 18, 14)
Lucruri bune nu sunt însă doar lucrurile văzute, materiale, arătate lumii;
există şi anumite forme înalte ale bogăţiei şi ierarhiei valorice, atât pe
scară socială cât şi în scara spirituală. De pildă: sănătatea, puterea,
inteligenţa, hărnicia, bunătatea, omenia – unele ca acestea alcătuiesc buchetul
de daruri pe care un om le poate primi de la Dumnezeu chiar de la
naşterea sa. Sunt daruri care nu mai ţin de onoruri sau puteri pământeşti
trecătoare, ci ţin de darul Duhului Sfânt investit în paternitatea şi în
maternitatea din sânul familiei, căci din părinţi vrednici care alcătuiesc
familii vrednice duhovniceşte se nasc valorile - sfinţii şi oamenii
dăruiţi de Dumnezeu. Iată ce spuneau Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana: „dacă vom
zămisli o odraslă, o vom dărui Bisericii!”; ... iată ce dar fără pereche dăruit
de Dumnezeu lumii - şi pe care lumea l-a dăruit Lui Dumnezeu! „Tu femeie vei
zdrobi capul şarpelui” (Facerea 3, 15): iată darul neasemănat care ridică
statutul feminităţii la Tronul Lui Dumnezeu: „a poftit împăratul frumuseţea Ta!”
(Psalmi 44, 13). Cu alte cuvinte, bogăţia spirituală se câştigă prin alte
calităţi, şi anume aici e vorba de a dobândi har şi lumină de la Dumnezeu. Un
rol fundamental în această privinţă îl îndeplineşte lepădarea de sine şi smerenia
(„coroana de pietre scumpe a dumnezeirii”, cum o numea Sfântul Isaac Sirul).
„Duhul suflă unde voieşte”(cf. Ioan 3, 8) şi de aceea un asemenea dar şi
o asemenea bogăţie veşnică nu poate veni decât din inima curată a omului.
Fără o luminare lăuntrică a sufletului, fără un Tabor al minţii, Hristos nu va
odihni niciodată întru noi. Iată ce zic Sfintele Scripturi: „Bucură-te, ceea ce
eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei.”
(Luca 1, 28) Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te
va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu
se va chema.” (Luca 1, 35). Dar oare toate aceste daruri duhovniceşti de unde
vin? Nu vin oare din inima preacurată a Fecioarei Maria, Cea care a lepădat
viaţa pământească trăind doar după legile divine la templul lui Solomon până
ce Arhanghelul trimis din cer I-a vestit că va naşte Prunc, va fi Mireasă, va
fi Maică, va rămâne pururea Fecioară ! Să credem oare că în acea stare
înaltă de trăire a Maicii Domnului în clipa Bunei Vestiri sufletul Ei a
fost străbătut de simţăminte pământeşti sau de cugete fireşti - de genul
„vai, cine sunt eu!” sau „iată ce am ajuns!”? O, nu, nicidecum - vedem un
adevărat monument de frumuseţe sufletească şi de inteligenţă duhovnicească
plină de înţelepciune de la Duhul Sfânt: nu care cumva să fie vreo
înşelare ca a Evei oarecând, eu nu ştiu de dulceaţa nunţii, „cum voi naşte
prunc de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?” (Luca 1, 34) Deasupra tuturor acestora
în ierarhia valorilor şi a virtuţilor duhovniceşti stă smerenia: „Iată roaba
Domnului, fie mie după cuvântul tău!” (Luca 1, 38). Şi aşa s-a dăruit lumii cea
mai de preţ piatră scumpă din lume, „piatra pe care n-au băgat-o în seamă
ziditorii...” (Matei 21, 42)
Ca o concluzie, de la modelul de jertfire de sine a lui Avraam
(gata să îl sacrifice pe singurul său fiu), de la Iov cel de pe groapa de gunoi
şi până la Maica Domnului, Cea care va dărui lumii „Lumina lumii” (Ioan 8, 12)
- totul trece prin ierarhia de valori şi bogăţii sufleteşti, - valori şi
bogăţii din păcate trecute azi de noi cu vederea sau ignorate într-o
desăvârşită neîngrijire de suflet. Până astăzi alergăm calea acestei vieţi după
năluciri deşarte şi vise trecătoare, deşi Psalmistul cântă: „bogăţia de ar
curge, nu vă lipiţi inima de ea !” (Psalmi 61, 10) Deşi săracă în cele
materiale atunci când L-a născut pe Fiul Lui Dumnezeu sub ochii blânzi ai
Bătrânului Iosif într-un staul de iesle pe fân uscat,totuşi, în Adevăr, Maica
Domnului este şi va fi pentru totdeauna Împărăteasa cerului şi a
Îngerilor, Mama Lui Dumnezeu. Aşadar, aceasta este singura bogăţie adevărată:
să fim fii ai Lui Dumnezeu: „Toţi sunteţi fii ai Celui Preaînalt!” (Psalmi 81,
6).
Părintele Calistrat - Mănăstirea Vlădiceni - Iași
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu